Peste suflete... o iarnă

Obosit de-atâta iarnă
Cu o liniște deplină
Îmi las visele să-aștearnă,
Peste lumi potecă lină.

Jarul s-a spuzit în vatră.
Peste lume bate vântul,
Câinii nici nu mă mai latră
Simt în oase tot pământul.

Luna a albit la tâmple
Umblă hoți de amintiri,
Iar trăirile scălâmbe...
Sunt mai palide, dar vii!

Cumpăr flori, dar florăreasa...
Nu se miră că de o vreme
Iau flori numărate gata...
Doar cu numere obscene!

Cu o o liniște deplină...
Îmi las liniștea să-aștearnă.
Peste noi lumină lină...
Peste suflete... o iarnă!