marți, 15 ianuarie 2019

Foc și tăcere




Iubeam doi ochi... și-i veneram...
Iubeam chiar tot la tine!
Eram tot eu când te chemam...
Erai parte din mine!

Din umeri parcă răsăreau,
Aripele-ți de înger!
Pe mine mă învăluiau...
Privirile-ți de fulger.

O noapte-ntreagă ne iubeam,
Iar timpul sta s-aștepte.
Cu zorii noi ne sărutam. 
Fără a prinde veste.

Tot infinitul era scurt...
Când mă gândeam la tine.
Sfinți și icoane erau scut,
Prea mult, prea sfânt, prea bine!

Apoi cu-o carte mi-ai răspuns...
Cu-o carte doar... cu una!
Și-am râs până am dat în plâns...
De atunci întotdeauna!

Pe cerul meu de răsărit...
Lumina... nu apare.
O stea pe cer, parcă a murit
O stea din Carul Mare.

De bună seamă... tu știai!
Că inima mă doare,
Venin și fiere îmi turnai...
Cu slove amăgitoare.

Te simt și-acum pe cerul meu!
Ești viață și durere!
Măcar în treacăt de-ai fi spus...
Sunt foc, dar sunt tăcere!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu