Bună dimineaţa!

Bună dimineaţa zic!

Vecinului de la patru...

Şi vecinei de la colţ,

 Care apare ca o umbră de zâmbet,

Atunci când ochii mei vor să spună:

 Bună dimineaţa...   Strig!

Din privire... şi din mine!

Oamenii sunt îndeletniciţi cu viaţa.

Se tem de ochii reci...

De farsele zilei..

De imnul care sună aşa:

Azi e cod portocaliu...

Că-i mai cald decât în voi...

V-aţi trezit din fals rachiu...

Sunteţi vii?

Eu ce să ştiu?

Că zâmbesc cerând cartela...

Ochilor din geam întors...

Ei zâmbesc întâi cu faţa,

Mai apoi cu zâmbet stors,

Cum să-mpart ceva din mine?

Când în voi, e îndurare...

Vreau să fiu  în gând rubine...

Să fiu vis de întrupare!

Fă-ţi din zâmbet...

Drum deschis!

Într-o ziuă... oarecare,

Dacă tu eşti... compromis,

... eu sunt tu,

Tu eşti mirare...

Îţi adormi orice cuvânt,

Când în suflet ai vreo teamă...

Cine eşti de fapt... pământ?

Ai în tine întrupare?

Ai vreo urmă de morminte?

De cuvinte strămoşeşti?

Ai în tine vreo-ntrebare?

... care-ţi spune cine eşti?

Nu-mi răspunde...

Doar zâmbeşte, dacă poţi...
Dacă trăieşti,

Animalul... nu-i în tine...

Când gândeşti,  că eşti ce eşti.

Ochii-nchide-i şi zâmbeşte,

Înlăuntrul tău de poţi...

Viaţa-i dulce şi frumoasă...

Ca un tot... ce suntem toţi!

Când îţi râde dimineaţa...

Cum nu-ţi faci din zâmbet viaţă?

Am să ştiu cum eşti...

Doar mâine, într-o bună... dimineaţă!