Nou...

Am nouă fire împletite..

Din nouă lumi de lună nouă,

O nouă zi îmi e sortită,

Noua zorire-mi spală rouă.

În cartea mea scriu filă nouă,

Cu dimineţi în ceaţă ascunse...

Şi-mi fac din drum o punte... două,

Să trec nouă zăpezi ne ninse.

Am nouă vieţi să cânt iubirea,

Din toate cele nouăj`nouă,

Să-ţi mângâi ţie risipirea,

Un ceas sau două sau tot nouă.

Când te-am văzut întâia oară...

De nouă ori m-am fâstâcit,

Şi-acum a nu ştiu câta seară,

O nouă stea a răsărit.

Dac-aş putea din începuturi,

Mi-aş înnoi un jurământ,

O nouă lume, dar din fluturi,

Aş zămisli pe-acest pământ.

Ne fie nouă sfânta noapte,

O nouă clipa de beţie...
Şi-n miezul nopţii pe la şapte,

Ne fie ora de trezie.

Ne-ar fi păsat vreodată nouă?

Că nouă-n şapte nu mai intra?

Că doar o inimă sau două...

Se completează... sau din contră?

A noua luna mi se naşte,

Din nouă foi de curcubeu,

Nimic nu-i nou... totul renaşte...

Deşi tot nou va fi mereu.