Când umbra nopţii
surâdea,
Ca somnul în
cădere...
Eu tremuram
frumoasa mea,
De spaimă în
tăcere.
Să nu te tulbur
din vreun vis,
Să nu-ţi abat
destinul...
Şi-un lanţ de fier
mă tot strângea,
Să nu mă mişc...
mi-e chinul!
Ca înger bun cu
chip de zeie,
Stăteai pe umărul
meu drept,
Dormeai în visul
meu femeie,
Iar eu privind
visam să aştept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu