Crucea nopţii,

  

Tolănită-n crucea nopţii...

Luna mare cât un sfanţ,

Leapădă cămaşa porţii,

Ca o mândră din Bizanţ.

Îmi e ciudă că n-am parte...

De întreaga ei făptură,

Aş citi-o ca pe-o carte,

Rătăcită din scriptură.

Mi-aş citi în ea norocul,

Visele le-aş tălmăcii,

M-aş juca puţin cu focul,

Din puterea inimii.

Să se bucure oricine...

De iubire şi de soare,

S-avem dragoste, suspine,

Eu şi lumea asta mare.

Aş da pentru fiecare,

Câte-un strop de-mbrăţişare,

O lumină, o culoare...

Fericire stropi din soare.

... şi să-nchise poarta lunii...

Să nu intre-n ea nebunii...

Şi să ceară ca păgânii...

Toată nesfinţirea lumii.