Marea mea,

Când privesc marea,
Valurile îmi inundă ochii,
Simţurile îmi zboară către pescăruşi,
Iar tălpile fac un soi de legământ cu nisipul.
Simt sarea mării ca pe sângele meu
Şi vântul ei ca pe respirarea mea.
Zbuciumul ei
Mă linişteşte într-un fel anume,
Facem schimb de frământări,
De trăiri şi de vise încă neîmplinite.
Sunt atât de mic în mărirea ei
Şi atât de neînsemnat pe lângă uriaşul ei ţărm
Încât îl văd pe Ovidiu păşind lângă mine.
Simt strângerea
Din jurul pieptului Anei zidită
Şi valul mă îmbrăţişează de fiecare dată altfel.
Nici eu nu sunt ca el nici vântul nu-i ca mine,
Doar marea mă aşteaptă să mă privească.
În ochi.