Suflet schingiuit,

Mi-ai spus că râd, dar eu plângeam,

De-atâtea vorbe grele,

... Şi regii cad... şi te-ntrebam,

De ce îmi plouă stele?

Mi-ai spus că am surâsu-amar,

Că îmi provoc ursita...

Ţi-am spus că n-am vreun calendar,

Să-mi tulbure ispita.

Mi-ai spus atunci cu glas pierdut,

Că ştii c-ai să mă pierzi...

Eu ţi-am răspuns tot ce ai vrut,

Dar n-ai voit să crezi.

Mi-ai spus să mint, să nu mai văd,

Tot ce mă înconjoară,

Iar eu, cu gândul meu schilod,

Minţeam întâia oară.

Mi-ai spus că am să fiu trecut...

Mi-ai spus de prima oară,

Nu te-ascultam... de la-nceput...

Şi asta mă omoară.

Acum nimic din tot ce-ai spus,

Nu are importanţă...

Mă simt ca un erou răpus,

În orice circumstanţă.