Dacă vine iarna...

Dacă iarna vrea să vină...

Eu te rog, pofteşte-o-n casă,

Să mă tulbure pe mine...

Tu, rămâi... aşa... frumoasă...

Domoleşte... numai focul,

N-aş voi să se aşeze...

Lângă noi să-i stea norocul

... de nu vrea, să lumineze...

Dacă vrea să ne-mpresoare...

Cu albastrul ei de vis,

Lasă-i uşa descuiată...

Eu am să rămân închis

S-o aşezi în cap de masă...

Ca pe-un oaspete de seamă,

Dă-i din vinul bun şi negru...

Şi-nainte... dă-i şi-o zeama.

Spune-i să îşi amintească...

De tot anul ce-a trecut,

Şi să plece în tăcere...

Nu-i sfârşit făr` de-nceput

Să-i asculţi cuvântul rece...

Care dă poveţe-n scris,

Mie dă-mi un ceai că-mi trece...

Somnul bun... în somnul vis.

Dacă vezi că îmi răceşte...

Ochii care-s muţi de tine,

S-o cinsteşti precum voieşte...

Mie... o să-mi fie bine.

Şi-aş mai vrea să-ţi fie bine...

Să nu uiţi că te-am iubit,

Iarna asta... mie-mi vine,

Ca un viscol nesfârşit.