De-ar fi moartea de vânzare...
De doi poli aş vrea şi eu,
Fac o datorie mare...
Şi mă duc la Dumnezeu!
Dacă-ar fi să fie viaţa...
De vânzare... de împrumut,
M-aş tocmi ceva mai bine...
Şi mi-aş pune moartea scut.
N-am să las vreo bocitoare...
Să mă tulbure când mor,
Că nici viaţa nu-i datoare,
Să se vândă prin obor.
Daţi-mi semn, vă rog, de ştiţi...
Cum să-mi iau speranţe-n rate,
Dar să nu mă ispitiţi...
Cu vise îmbălsămate.
Dacă vreţi să cumpăraţi...
Fapte bune, dar uitate,
Nu uitaţi să mă-ntrebaţi...
Dacă-s ale mele toate.
Dau pomană: pumni de lacrimi...
Neîncepute şi neplânse,
Strâng în mine ochii lacomi...
Şi iubirile nestinse.
V-aş ruga să-mi daţi un semn...
N-aş voi să fiu nedemn...
Când îmi vine clipa mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu