Scrisoarea...

Scrisoarea cu parfumul ei...
De liliac, levant sau tei,
Era ascunsă-n suflet bine...
Făcea cumva parte din mine.

Cu mâna scrisă tremurândă,
Inima palpitând plăpândă...
Aşterne litere stinghere,
De parcă dă... de parcă cere...

Ca un sărut trimis spre punte,
Din frământări sau de niciunde,
Se zbat roiri de fluturi mari,
Ca şeile de cai barbari.

Aşa se-aşează-n rând tăcut,
Tot al meu suflet vis durut,
Pe albul de hârtie ninsă...
Ca semn de taină stinsă prinsă.

S-o dau nu pot... s-o ţin n-am loc,
E carte scrisă la soroc...
Scrisoarea cu parfumul ei...
De liliac, levant şi tei.