A venit deodată noaptea

A venit la mine noaptea,
Să mă tulbur... - Mi-ar fi spus,
Eu împovărat de gânduri
Nu i-am dat nici un răspuns

A venit ca o străină
Călcând rece peste mine
Şi m-a prins cumva de mână
Ca un somn care nu vine.

A venit deodată noaptea
Într-o Vineri la amiază,
Îşi juca şi dânsa cartea...
Cred că şi acum e trează.

A venit, veni-i-ar rândul!
M-a găsit stând aşezat
Pe o margine de lume
Pe o margine de pat.

A venit fără de veste
Deghizată-n strai de umbră
M-a găsit mai trist ca vântul   
După mine... şi acum umblă.