Poetul...

Poetul bun, la vremea lui...
Nu dă speranţe orişicui,
Nu dă din ce a strâns încet,
Dar în secret are-un buchet.

Poetul bun în vremea sa...
Nu ia din tot...  ce ar putea
El are-n suflet mult mai mult
Şi ştie că-i un soi de scut.

Poetul când se ştie bun..
Are putere de nebun
Mută şi sfinţi din calea sa...
Şi munţi şi stele şi ce-o vrea.

Poetul când se crede zeu...
E început de Dumnezeu
Îşi face loc de fugi din cer
Şi se proclamă Lucifer.

Poetul neînţeles de lume...
Îşi face nume peste nume
Şi ca un fir căzut din zmeu
Vorbeşte doar cu Dumnezeu.