Despre iertare

Tu iartă-mi visele... sau gândul...
Răsar prea des în răsărit!
Nici întrebarea... nici cuvântul...
Nu sunt sfârșit... sau  început!

Să-mi ierți privirea vinovată...
Eu știu visa... cum știu doar zeii!
Și-n lumea asta minunată,
Mă-nchin  pe-ascuns... cum fac ateii!

Tu iartă-mi buzele rebele...
Te-oi căuta oricum, oriunde!
Și te-aș găsi în toate cele,
Dar iartă-mi buzele flămânde!