Voi cei cu puterea minții...
-Nu lăsați cerul să cadă!
Și cu semnul neputinței
Să vă temeți de vreo sfadă.
Spuneți clar, dacă vreodată,
Vi se cere socoteală!
Sau vreo vorbă nefirească.
Și tăcerea-i... tot o boală!
Pielea se îngălbenește ...
Oasele sunt moi ca guma Zâmbetul se ofilește.
Când în suflet porți minciuna.
Și-apoi în culoarea cerii...
Viața pare-o glumă proastă.
Astea-s semnele "tăcerii",
Dar, știți bine... dumneavoastră!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu