Înstrăinat

M-am îngemănat cu toamna...
Și-am zis ploaie... și-am zis vânt!
Nu am ani să-mi  țină soarta,
Dar am aur în cuvânt!

M-am înstrăinat de lume
Și-am zis, verde de lemn viu!
De trăirile nebune...
Atât viu cât vreau să fiu!

M-am înstrăinat de tine...
Și-am să mor, pentru un an
Toamna asta mie-mi ține
Cât o frunză de castan.

M-am înstrăinat de soare...
Și-am zis, vis de viscol sfânt!
Nu se naște... ce nu moare...
Cât sunt geruri pe pământ!