De ce îmi spui să
stau s-aştept?
Că nu e încă prea
târziu,
Când inima-mi sare
din piept,
Iar tu eşti tot ce
vreau să ştiu?
De ce, să-mi spui
ce e corect?
Când dorul tau în
piept mă doare,
Nu tot ce-i bun...
îmi e şi drept,
În noi, nu-i loc
de întâmplare.
Dacă, răbdarea-i o
virtute...
Nu vreau să ştiu,
ce e târziu,
Iar două
inimi... sunt o punte,
Chiar dacă bate
vânt pustiu.
Înăbuşită-n mine-i
viaţa,
Mi-e dor de dorul
tău direct,
Îmbrăţişarea ta ca
gheaţa,
Îmi lasă urme-adânci
în piept.
De ce e dragostea
nedreaptă?
Iar tu mă laşi...
să te aştept,
Ca un calic pe
prima treaptă,
La uşa unui
înţelept.
Dacă am să pot
răzbi vreodată,
Să lupt cu toată
inocenţa...
Şi-am să-mi duc
singur penitenţa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu