Ardealu-i românesc pământ!

Sunaţi la unu` unu` doi!
Că vin muscalii peste noi...
Îşi poartă cârpe-n chip de steag,
Peste Ardealul meu cel drag.

Spuneţi-le copiilor...
De ciuma grozăviilor,
Păţită ieri, în patruzeci,
Când ungurii fără de legi...
Scoteau din case fraţi români...
Şi-i ucideau, ca nişte câini.
Husarii... huni.

Acum se plimba prin Ardeal...
Apocalipsul pe un cal...
Şi Nero-al meu tace şi râde,
În gaşca lui de chipuri hâde...
Nu vede, tace şi n-aude!

S-au pus iar Iudele la masă...
Să vândă suflete şi case...
Să vândă drepturi şi pământ,
Să calce orice jurământ...
Ardealu-i sfânt!

Sunaţi din tulnice să vie
Soldaţii buni la datorie
Ne-am săturat de jug şi boi,
Care ne-arunca în nevoi,
Ne-am săturat de oameni mici...
Azi noi punem mâna pe bici!
Ardealul nostru-i tot aici...
Şi îi gonim pe venetici!

Sunaţi la unu`unu... doi!
Să ştie potera de noi...
Că pentru noi Ardealu-i sfânt!
Şi suntem demni de-acest pământ!
Iar moartea le-o aducem noi!
Le facem giulgiuri din noroi...
Ciocoilor de pe la noi...
Şi de la voi!