Câte linguri?

Cu câte linguri vrei să mai mănânci din mine?
Eu sunt acelaşi... sufletul mi-e bun,
M-am săturat de atâta bunătate care vine..
Eu îmi trăiesc... viaţa mea de-acum!

N-am să aştept să curgă raiul meu în mine...
Sunt parte din lumină şi atât.
Curg nopţile-n ruptura mea din tine...
Mă vrei cum vrei, dar întunericu-i urât.

Ai stors din mine dimineţi albastre...
Cad ca o stea în visul ce-a trecut,
În mine plâng îngeri şi plâng astre...
În tine-i răsăritul de demult.

Cu câte linguri vrei să te hrăneşti?
O amplă legătură creşte-n tine...
Poţi să mănânci o veşnicie şi atât,
Iar eu pot să-nţeleg că... sunt sătul de bine!