De teamă...

Teamă–mi e... c-ai zis cu zisu`,
Că s-a isprăvit cu ninsu`,
Nu-i zefir de primăvară,
Zboară fulgii beţi pe-afară.

... Şi de atâta teamă lungă...
Nici cocorii n-au să-ajungă,
Să se-aşeze pe la ţară...
Să semene primăvară.

M-aş teme să-ţi scriu o carte...
Să-ţi ajungă-n luna Marte
Florile neîmplinite,
Să nu cadă răvăşite...
Peste litere prostite,
Lacrimi vechi... şi ne venite.

De m-aş teme acum de teamă...
Aş da cerul de pomană...
Şi aş desena în loc
Stele sus... şi-n inimi foc.

Fricii să îi fie teamă,
Să-mi mai lase-n cuget iarnă...
Şi-n privire somn tăcut,
Pentru tot ce n-am făcut,
Când strigam, dar eram mut:
Dau ninsori cu împrumut...
Şi vând tot ce n-am avut!