De
ce să pleci?
Mai
bine, să nu-mi vii,
Chiar
dacă clipa nu se lasă-n veci uitată,
Bat
orologiile morţii, vechi stihii...
Şi
inima îmi e de-atunci îngenuncheată.
Cum
ai uitat?
Atâtea
ploi de vise...
Se-ntorc
în mine, ştirbe, vechi pumnale,
Abia
venisei şi se însorise...
Acuma
strâng doar neguri... în nopţi autumnale.
Ce
început?
Eşti
partea mea de lună,
Ca
un vârtej, îmi smulgi bucăţi din suflet,
Ai
inima... şi-n mine e doar una,
Te
zbaţi în mine... noaptea ca un urlet.
De
ce să pleci?
Mai
bine, ia-mă-n lume,
Aşa
poate-am să umblu printre vii,
Eu
să-ţi fiu viu, iar tu păcat să-mi fii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu