Piatră albă de
pământ,
Aşezată-n cap de
sfânt,
Mi te-ai răsărit
odată,
Tu cu liniştea
curată.
Mi te-ai răsărit
în cale,
Vremea ostenirii sale,
Duci odihnă,
pentru toţi,
Oameni buni, proşti şi netoţi.
Aşezată ca un şir,
Dai fiori de flori
de mir,
Din lumină nu laşi
umbră,
Tu şi soarta asta
sumbră!
Aşezată-n cimitir,
Pentru rob...
pentru martir,
Cu
aripile-ndreptate,
Faci din semn...
eternitate!
Nu eşti simbolul
păgân,
Dar eşti semn de
cap de drum,
N-ai păreri şi
n-ai nici viaţă,
Noapte fără...
dimineaţă!
Am să fug şi eu
cândva
Eu... din lumea
asta toată
Dac-o fi... şi-o
fi vreodată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu