Tu crezi că mor,
de-acum... de multe ori?
"Cu-o moarte
toţi suntem datori"!
Aşa cum noi am
fost risipitori,
Din moartea ta...
n-ai cum să mori!
Sunt eu aici să-ţi
spun... că nu mai am ce pierde,
Nici răsărituri...
din al lor cuprins,
Eu nu mai sunt...
cum aş m-ai fii... să fiu ascuns?
Când eu sunt tot
ce-n mine este plâns...
N-am zbor să
pierd, n-am zori să mint!
Îmi eşti cel care
strigă fără glas...
Şi crezi că
eşti... şi crezi că ştii,
Dar uite că din
strigat nu ai glas,
Îmi eşti mai mult
ce-mi taci decât ce-mi eşti!
Cât am să mor...
de tu mă vei ucide?
O viaţă... îmi
sunt eu şi-al meu trecut,
Sunt zborul meu,
sunt gând avut,
Dar nu uita că
peste mine vin, iar alţii...
Tu eşti nimic din
ce-i pierdut,
Deşi, ţi-ai fi
dorit nu ai putut!
Rastigne-mă pe
legea asta strâmbă,
Îmi faci o
nedreptate ce te-alungă...
Nu fi în viaţa ta
un compromis!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu