De-o vreme,

  

De-o toamnă...

Nu am mai simţit sfârşitul.

Atât îmi pare că ai lipsit,

Se-apleacă cerul iscusitul,

A legământ împărtăşit.

Ca stele...

Agăţate in cer văd grinda,

Îţi simt şi-acum parfumul de sărut,

În ochii tăi adânci precum oglinda,

Mă-înec şi azi... eu cel ce te-a văzut.

Din zboruri...

S-a născut ca o poveste,

Puţină lacrimă, puţină stea,

Îmi eşti ca soarele pe creste,

Iubita mea, iubirea mea.

Petală...

Nedeschisă îmi pari şi acum,

Neprihănită... şi de neatins,

Ca o icoană veche în colţ de drum,

Cu suflet bun şi ochi de cer deschis.

De-o vreme...

Mă străbate un dor de piatră,

De oase pribegite şi stinghere,

M-am risipit de soarta şi de vatră,

Nu te mai simt şi nu mai am ce-mi cere.