marți, 7 mai 2013

Pânza albă de mătase,






Doar noaptea se-ascundea demult,
În umbra gândurilor tale,
Le aşteptam şi m-au durut,
În stări de veghe inegale.

Cum zorii nu voiau să vină,
Stăteam în amorţirea grea,
Plăteam cu lipsa de lumină
Lucirile din preajma ta.

Vedeam cu ochii-nchişi venirea,
Pe plaja noastră în secret...
Şi marea-ţi săruta plutirea,
Vântindu-ţi pletele discret.

În seara ca de sărbătoare...
Rosteai cuvintele în sărut...
Şi nemurirea într-o noapte,
Din nesfârşit în nepierdut.

Cu strălucirea din poveste,
Mă atingeam de umbra ta,
Zâmbeam de tine fără veste...
Şi îţi dădeam ce nu-ţi pot lua.

Ca un surâs în plină vară,
În strai de lună peste mare,
Te-ai ridicat în acea seară,
Şi-n mine ai ridicat o scară.

Înfăşuraţi în pânză deasă...
Pe-un ţărm de mare, un strop de vin
Din vise retrăite-au să ne ţeasă..
Aceeaşi soarta... alt destin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu