Legea necunoaşterii,

În mâna lui adusă ca o gheară,

Ţinea cam ce putea lua,

N-avea să se gândească a doua oară,

Dacă-i e bun sau dacă-i trebuia.

Precum sălbăticiunile din crâng,

Fugea de ce-i era străin.

În ochi purta o teamă de nătâng,

Avea-n privire stânjeneală şi pelin.

Se încăiera cu toţi asemeni lui,

Simţindu-se abătut şi prigonit,

Era nesigur de-mplinirea timpului.

Iar vremea lui... întruna l-a lovit.

N-a meritat să fie „ridicat”.

În fata semenilor lui,

Dar zeii se-adunau la sfat...

Şi-n semn de joacă, i-au dat taina focului.

Cu ochii-nflăcăraţi, nebunul,

Fugea cu torţa printre brazi...

Neauzind, cum zeii... toţi ca unul,

Tunau: "Ai grijă că te arzi!"

Era acum cel mare şi semeţ!

Cu flacăra-i gonea de-acum pe ai lui,

Mai bun şi mai puternic, avea preţ,

Era un rege mare... cu jucăria focului.

A pus şi legi, să le respecte... „ei”,

De nu-i aşa, au să plătească „rău”.

Cu cât năduf îi preamărea pe zei...

Şi cât de prost era, acum, semenul său.

O lume strâmbă, dintr-un suflet strâmb.

Se aşezase peste acele timpuri,

Şi el, se lumina, mândrindu-se scălâmb,

Peste acei ce-l înălţau în drepturi.

Atât de bine-ţi străluceşte chipul...

Tu... mare şi iubit conducător,

Încât şi soarele ne pare mic... „pârlitul”,

Nu se compară cu... „Un mare Gânditor!”

Cine nu-l lăuda prea  tare...

Risca să fie ars de viu,

Era de-acum prea sus şi mare...

Dar nu-i era de-ajuns... sărman zurliu.

Şi-aprinse-ntâi grămezile de crenge...

Cele adunate pentru focul din altar,

Dar nevoind... s-asculte de vreo lege,

Aprinse tot ce arde, iar focul mistuise iar.

Apoi din vârful lui de munte,

S-a coborât să vadă grozăvia...

Şi-a pus pojar în casele mărunte,

Să-i lumineze-n noapte-mpărăţia.

Nevrând să mai rămâie nicio poartă,

A ras tot ce-i stătea în cale...

Urcându-se pe tronu-i dat de soartă,

A ars pădurea care-i sta la poale.

Se înfoia... şi se mândrea nărodul...

Că e puternic, mare şi-ntelept,

Apoi a ars şi el şi tronul lui, cu totul...

Căci focul naşte foc! Dacă-i primit nedrept!

Voi cei care aveţi putere...

Nu uitaţi să vă-ntrebaţi,

Dacă focu-i o avere...

Ştiţi voi... cu ce vă jucaţi?