Am spus oamenilor că îmi iubesc inima...
- Ei mi-au spus: Eşti nebun!
Creierul este viitorul unui muritor.
Am anunţat oficial că iubesc stelele...
- Ei mi-au spus: Nu eşti bun!
Pământul îţi este casa şi mormânt.
Nu le-am mai spus despre copaci...
- Ei mi-au spus: Ca un arbore eşti!
Fiinţă vie într-o pădure aliniată.
Atunci inima ca o flacără mi-a vorbit,
Mie şi revizorilor de timp...
Nu am ascultat-o... şi o parte din mine a murit.
... Acum nu mai puteam iubi soarele, florile,
Nici stelele nu mai străluceau ca înainte,
În mijlocul unei păduri cu trunchiuri drepte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu