Iar m-am uitat şi n-am văzut...
Părinţii răstigniţi de-un Prut!
Am curs ca lacrima pustie...
În inimă... curaj să-mi fie...
Am dat suspinul solitar,
Când apa mea... mi-a fost hotar,
Când m-am întors din libertate,
Uitând de fratele meu frate.
Am plâns în mine şi-am crezut,
Că sora mea de peste Prut...
Se poartă mândră în imperii...
Iar ea... urla-n adânci Siberii.
Ce gest de mamă vitregită,
Mi-am însuşit... când ea rănită...
Cu guri de ţari... cu inimi mici?
Eu am tăcut strângând din dinţi...
Când toţi ne înjurau de sfinţi.
Dacă-ai făcut şi tu aşa...
Ne-am lepădat noi toţi de ea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu